nu voi cumpăra dimineți nici dacă mă rogi
ele trebuie să vină în cafele cu lapte și desfătări muzicale
să se așeze turcește pe covor să-mi ghicească în zațul acestei zile freamătul
tristețea să o spargă în sute de obiecte
din care să răstorn imaginile astfel încât
lumina să cadă fix pe chipul meu
să-mi crească soarele pe masă și orele
să se îngăduie până când lanurile vor coace grâul pentru încă nouă ape

nu voi cumpăra zile de așezat în inimă
ele să facă bine să mă întâmpine în ii
să mă prindă în horă oltenească și să-și dea haina pentru mine

zilele îmi sunt oglinzi și nu le vând
nici nu le arunc
îmi pasă de soarta lor